Archive for the ‘Drepturile muncitorilor migranţi’ Category

Immigrazione come, dove, quando
Noul Vademecum pentru migranţi elaborat în septembrie 2009 de Ministerul Muncii din Italia (limba italiană)

 
Ghid Spania

Material realizat de Direcția Protecție Drepturi Cetățeni Români care lucrează în Străinătate din cadrul Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă în colaborare cu Atașatul pe probleme de muncă și sociale din cadrul Ambasadei României din Spania

 
La data de 31.12.2008 a încetat perioada de tranziție privind accesul lucrătorilor români pe piața muncii din Spania aplicată după aderarea României la UE la data de 01.01.2007. Aceasta înseamnă că de la data de 01.01.2009 orice cetățean român poate lucra ca salariat în Spania în aceleași condiții ca și cetățenii spanioli.

Nu mai este necesară autorizația de muncă!

Astfel, un cetățean român are nevoie pentru a lucra în Spania de documentul de identitate valabil, de Certificatul de Registru pentru Cetățean al Uniunii ( pentru o ședere mai mare de 3 luni de zile), eliberat de Direcția Generală pentru Străini ( Direccion General de Extranjeria) sau Poliția Națională și un contract de muncă. În baza contractului de muncă încheiat cu un angajator din Spania, cetățeanul român se afiliază la Sistemul de Securitate Socială spaniol .

În conformitate cu informațiile primite de la Ministerul de Interne spaniol (Comisariatul General pentru Străini), cetățenii români care sunt în posesia Certificatelor de Registru pentru Cetățean al Uniunii în care este înscrisă mențiunea că nu au dreptul la muncă salariată până la terminarea moratoriului nu trebuie să schimbe acest document. Prin hotărârea Consiliului de Miniștri din 19 decembrie 2008 care ridică moratoriul, se anulează în mod automat această mențiune.

Cetățenilor români care se află în Spania li se aplică în totalitate prevederile Decretului Regal nr 240/2007 din 16 februarie privind intrarea, libera circulație și rezidența în Spania a cetățenilor statelor membre ale UE și statelor părți ale Acordului asupra Spațiului Economic European.

Sursa: Ministerul Muncii şi Imigraţiei din Spania – http://www.mtin.es/

 
LEGE Nr. 464 din 9 iulie 2002
privind ratificarea Acordului dintre România şi Regatul Spaniei pentru reglementarea şi organizarea circulaţiei forţei de muncă între cele două state, semnat la Madrid la 23 ianuarie 2002

CAP. 1
Dispoziţii generale

ART. 1
În scopul aplicării prezentului acord autorităţile competente, corespunzător atribuţiilor acestora, vor fi:
- Pentru România: Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul de Interne şi Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale;
- Pentru Regatul Spaniei: Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul de Interne şi Ministerul Muncii şi Afacerilor Sociale.
ART. 2
1. Prezentul acord se aplică următoarelor categorii de lucrători migranţi, cetăţeni ai unei părţi contractante, autorizaţi să desfăşoare o activitate remunerată pe teritoriul celeilalte părţi contractante:
a) lucrători permanenţi, pentru o perioadă iniţială de cel puţin un an şi al căror număr va fi stabilit conform ofertelor de locuri de muncă disponibile;
b) lucrători sezonieri, pentru o perioadă de cel mult 9 luni pe an şi al căror număr va fi stabilit conform ofertelor de locuri de muncă disponibile;
c) stagiari, cu vârsta cuprinsă între 18 şi 35 de ani, care doresc să îşi perfecţioneze pregătirea profesională şi lingvistică, pentru o perioadă de 12 luni, cu posibilitatea prelungirii acesteia cu cel mult 6 luni. Numărul stagiarilor nu poate depăşi 50 de persoane pe an.
2. Societăţile care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul uneia dintre părţile contractante şi care încheie contracte de prestări de servicii pentru societăţi care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul celeilalte părţi contractante îşi pot trimite propriii lucrători pentru realizarea obiectivelor prezentului acord, dacă lucrătorii menţionaţi sunt autorizaţi în acest sens de către autorităţile statului în care urmează să se presteze serviciile.

CAP. 2
Gestionarea ofertelor de locuri de muncă

ART. 3
1. Autorităţile competente ale statului primitor, prin intermediul ambasadei sale din statul de origine, vor comunica autorităţilor competente ale acestuia solicitările pentru fiecare dintre categoriile de lucrători migranţi menţionate la art. 2 paragraful 1, ţinându-se seama de ofertele existente de locuri de muncă. Autorităţile competente ale statului de origine vor comunica autorităţilor competente ale statului primitor, prin intermediul ambasadei menţionate anterior, posibilităţile de satisfacere a respectivei cereri de forţă de muncă.
2. Ofertele de locuri de muncă trebuie să precizeze cel puţin:
a) sectorul economic şi zona geografică unde se va desfăşura activitatea;
b) numărul lucrătorilor care vor fi angajaţi;
c) data limită pentru selecţionarea acestora;
d) durata contractului de muncă;
e) informaţii generale despre condiţiile de muncă, salarizare, cazare şi plata în natură;
f) datele la care lucrătorii selecţionaţi vor trebui să ajungă la locul de muncă în statul primitor;
g) informaţii referitoare la plata cheltuielilor de călătorie între cele două state.
3. Autorităţile competente ale statului de origine vor informa autorităţile competente ale statului primitor despre ofertele de locuri de muncă primite direct de la angajatorii cu sediul pe teritoriul acestuia.
ART. 4
Selecţia şi angajarea lucrătorilor migranţi se vor efectua conform următoarelor reguli:
1. Preselecţia profesională a candidaţilor se va efectua de către o comisie de selecţie româno-spaniolă în statul de origine a acestora. Candidaţii preselecţionaţi din punct de vedere profesional vor efectua un control medical în statul de origine, înaintea selecţiei, conform cerinţelor şi legislaţiei statului primitor.
Comisia de selecţie româno-spaniolă va fi alcătuită din reprezentanţi ai autorităţilor competente ale ambelor părţi contractante; pot participa angajatorul sau reprezentanţii săi. Scopurile comisiei de selecţie româno-spaniole vor include selecţia celor mai bine calificaţi lucrători migranţi pentru ofertele de locuri de muncă existente, precum şi servicii de asistenţă şi consiliere a lucrătorilor de-a lungul procesului;
2. Lucrătorii selecţionaţi vor semna un contract individual de muncă şi astfel vor primi documentele de călătorie, după ce acestea au fost solicitate. O copie de pe contractul individual de muncă va fi pusă la dispoziţie autorităţilor statului de origine. Contractul individual de muncă va putea fi înlocuit cu un document similar, în funcţie de caracteristicile sectorului de activitate, care va fi stabilit de către Comitetul mixt de coordonare prevăzut la art. 15;
3. În cadrul prezentului acord solicitările de vize de intrare sau de şedere vor fi tratate în regim de urgenţă de către biroul consular competent. Pe viza imprimată în paşaport se vor menţiona tipul, scopul şi durata şederii în statul primitor. Când durata şederii este egală sau mai mică de 6 luni, viza poate fi utilizată ca document pentru respectiva şedere, conform legislaţiei în domeniu în vigoare în statul primitor.
ART. 5
1. Autorităţile competente ale statului de origine vor acorda toate facilităţile necesare pentru realizarea acţiunii de selecţie a lucrătorilor migranţi.
2. Înainte de începerea călătoriei, lucrătorii migranţi vor primi informaţiile necesare despre modul în care vor ajunge la locul de muncă, precum şi toate informaţiile referitoare la condiţiile de şedere, muncă, cazare şi salarizare.
3. Autorităţile competente ale statului primitor vor elibera lucrătorilor migranţi permisele de şedere şi de muncă corespunzătoare, conform legislaţiei sale.

CAP. 3
Condiţii de muncă şi drepturi sociale pentru lucrătorii migranţi

ART. 6
1. Lucrătorii migranţi se vor bucura de drepturile şi de beneficiile prevăzute pentru ei în legislaţia statului primitor.
2. Lucrătorii la care se referă art. 2 paragraful 2 se vor supune legislaţiei aplicabile contractului individual de muncă, fără a aduce atingere condiţiilor garantate acestor lucrători de legislaţia statului primitor.
ART. 7
1. Salarizarea lucrătorilor migranţi, precum şi condiţiile de muncă şi prestaţiile sociale vor fi prevăzute în contractul individual de muncă, în conformitate cu prevederile contractelor colective sau, în lipsa acestora, cu legislaţia în vigoare pentru lucrătorii, cetăţeni ai statului primitor, care au aceeaşi profesie şi calificare.
2. Salarizarea lucrătorilor migranţi va fi supusă impozitării conform Convenţiei dintre Guvernul României şi Guvernul Regatului Spaniei pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere, semnată la Madrid la 24 mai 1979.
ART. 8
Lucrătorii migranţi se vor supune legislaţiei de securitate socială a statului primitor şi vor fi îndreptăţiţi la prestaţiile de securitate socială prevăzute în această legislaţie, cu excepţia cazurilor în care acordurile internaţionale la care statele sunt parte nu prevăd altfel.
ART. 9
Litigiile care pot surveni între patroni şi lucrătorii migranţi se vor soluţiona în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei în vigoare a statului primitor.

CAP. 4
Întoarcerea lucrătorilor migranţi

ART. 10
1. Părţile contractante se angajează să adopte în mod coordonat măsuri de aplicare a programelor de sprijin în vederea întoarcerii voluntare a lucrătorilor migranţi, cetăţeni ai oricărei părţi contractante, în ţara lor de origine.
În acest scop, se vor adopta măsuri de promovare a reintegrării lucrătorului migrant în statul său de origine, ţinându-se seama de faptul că valoarea adăugată prin experienţa dobândită de acesta ca lucrător migrant constituie un factor de dezvoltare economică, socială şi tehnologică.
2. Dispoziţiile paragrafului anterior nu aduc atingere obligaţiei fiecărei părţi contractante de readmisie, la solicitarea celeilalte părţi contractante, a oricărei persoane care nu îndeplineşte sau a încetat să îndeplinească condiţiile de intrare ori de şedere aplicabile pe teritoriul acesteia, cu condiţia să se dovedească că persoana este un cetăţean al părţii contractante respective.

CAP. 5
Dispoziţii speciale privind lucrătorii sezonieri

ART. 11
1. O dată cu încheierea contractului individual de muncă, lucrătorii sezonieri vor semna şi un angajament de reîntoarcere în statul lor de origine la momentul expirării duratei de şedere legală şi de a se prezenta în statul lor, la biroul consular al statului primitor, cu paşaportul pe care s-a aplicat ultima viză de intrare, în termen de maximum o lună de la reîntoarcerea lor.
2. Neîndeplinirea acestui angajament va face imposibilă obţinerea unei angajări ulterioare în statul primitor şi va fi luată în considerare la adoptarea unei decizii referitoare la eventualele solicitări de permise de muncă sau de şedere adresate autorităţilor statului primitor.

CAP. 6
Dispoziţii de aplicare şi coordonare a prezentului acord

ART. 12
1. Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale din România şi Ministerul de Interne din Regatul Spaniei, prin Delegaţia Guvernului pentru Străini şi Imigrări, vor conveni în comun modalităţile de aplicare a acordului, vor coopera direct şi se vor consulta, dacă este necesar, pentru aplicarea acestuia.
2. Părţile contractante vor comunica pe canale diplomatice, înainte de intrarea în vigoare a prezentului acord, care sunt autorităţile competente învestite cu gestionarea procedurilor prevăzute de acesta.
3. În cazul apariţiei unor dificultăţi în aplicarea prezentului acord, vor avea loc consultări pe canale diplomatice.
ART. 13
Autorităţile române şi spaniole se angajează să aprofundeze cooperarea bilaterală în vederea controlului circulaţiei persoanelor. Această cooperare va include şi o mai bună coordonare în lupta împotriva imigraţiei ilegale, a falsificării documentelor şi, în special, împotriva traficului ilicit cu fiinţe umane.
ART. 14
Părţile contractante vor organiza şi vor pune în aplicare campanii de informare în scopul prevenirii riscurilor şi consecinţelor asociate imigraţiei ilegale şi folosirii de acte false sau falsificate, precum şi al descurajării reţelelor de trafic cu fiinţe umane.
ART. 15
1. Se constituie un comitet mixt de coordonare responsabil pentru:
a) urmărirea aplicării prezentului acord şi stabilirea măsurilor necesare în acest sens;
b) propunerea revizuirii prezentului acord dacă este cazul;
c) difuzarea informaţiei necesare privind conţinutul acordului în ambele state;
d) soluţionarea dificultăţilor care ar putea interveni în aplicarea acordului.
2. Comitetul mixt de coordonare se va întruni cel puţin o dată pe an, alternativ, în România şi în Regatul Spaniei, în condiţiile şi la datele convenite de comun acord. Desemnarea membrilor săi se va face de către autorităţile competente ale fiecărei părţi contractante.
ART. 16
1. Părţile contractante îşi comunică reciproc printr-o notificare scrisă îndeplinirea tuturor procedurilor legale interne, necesare pentru intrarea în vigoare a acordului. Prezentul acord va intra în vigoare în termen de 30 de zile de la efectuarea ultimei notificări.
2. Prezentul acord se încheie pe o perioadă nedeterminată.
3. Fiecare parte contractantă poate să suspende total sau parţial aplicarea prezentului acord pentru o anumită perioadă, din motive legate de securitatea statului, ordinea publică sau sănătatea publică. Adoptarea sau revocarea unei astfel de decizii va fi notificată pe canale diplomatice celeilalte părţi contractante. Suspendarea aplicării prezentului acord va intra în vigoare de la data notificării transmise celeilalte părţi contractante.
4. Fiecare parte contractantă poate să denunţe prezentul acord printr-o notificare scrisă, adresată celeilalte părţi contractante, prin canale diplomatice. În acest caz prezentul acord îşi încetează valabilitatea în termen de 90 de zile de la transmiterea notificării.
5. Suspendarea totală sau parţială ori denunţarea prezentului acord nu va afecta lucrătorii migranţi care beneficiază deja de prevederile acestuia.

 
Vă aducem la cunoştinţă riscurile la care vă expuneţi în momentul în care alegeţi migraţia ilegală:
• riscul de a deveni potenţială victimă a exploatării şi traficului de fiinţe umane;
• imposibilitatea de a reclama angajatorul care nu a efectuat plata în condiţiile legii şi nu a dispus luarea măsurilor de protecţie corespunzătoare;
• imposibilitatea de a beneficia de prestaţii de asigurări sociale;
• imposibilitatea de a valorifica la pensie perioada lucrată în străinătate pentru care nu există dovada contribuţiei la sistemul de securitate socială;
• imposibilitatea de a beneficia de prestaţii medicale, indemnizaţii în caz de accident de muncă, boli profesionale etc.

Astfel, vă sugerăm să nu plecaţi dacă nu sunteţi în posesia unui contract de muncă valabil şi nu cunoaşteţi unde se află locul de muncă şi cel de cazare!
Asiguraţi-vă că aveţi asupra dumneavoastră datele de contact ale Ambasadei României în statul de destinaţie şi ale instituţiilor cu competenţe în domeniu!
În cazul în care apelaţi la persoane necunoscute care vă promit un loc de muncă puteţi fi victima traficului de persoane, aşa cum este cazul unui număr de 38 de persoane care au plecat fără să aibă certitudinea unui loc de muncă în Spania (regiunea Aragon) şi care au fost abandonate, fiind nevoite să doarmă sub cerul liber.

Puteţi apela pentru informaţii privind modalitatea obţinerii unui loc de muncă în străinătate, informaţii privind drepturile şi obligaţiile dumneavoastră ca urmare a derulării unei activităţi lucrative sau pentru a sesiza nereguli întâmpinate în derularea unui contract de muncă în străinătate la Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă / Direcţia Protecţie Drepturi Cetăţeni Români care Lucrează în Străinătate: Calea Victoriei nr. 15/E, sector 3, Bucureşti, telefon: 315.93.44, 310.30.34, fax: 312.05.21, e-mail: [email protected] .

Indemnizaţia de şomaj se acordă:

- lucrătorilor asiguraţi, care au fost concediaţi;
- lucrătorilor care au fost suspendaţi din cadrul firmelor care se confruntă cu evenimente temporare care nu sunt cauzate de lucrători sau de către angajator (lipsa de muncă, lipsa de comenzi, criza pieţei, etc.)

Indemnizaţia de şomaj nu se acordă:

- lucrătorilor care demisionează, cu excepţia demisiilor pentru justă cauză (lipsa plăţii retribuţiei, hărţuiri sexuale, etc.)
Pentru obţinerea indemnizaţiei pentru şomaj este nevoie ca persoana respectivă să fie asigurată la INPS de cel puţin 2 ani şi să aibă cel puţin 52 de contribuţii săptămânale vărsate în ultimii 2 ani, înaintea întreruperii raportului de muncă.

Pentru cât timp se acordă indemnizaţia de şomaj

Începând cu 01 ianuarie 2008, durata perioadei pentru care se acordă indemnizaţia de şomaj creşte de la 7 la 8 luni, ajungând până la 12 luni pentru cei care sunt mai în vârstă de 50 de ani. Lucrătorilor suspendaţi se acordă în limita maximă de 65 de zile.

Ce valoarea are indemnizaţia de şomaj

Începând cu 01 ianuarie 2008, indemnizaţia de şomaj reprezintă aproximativ 60% din retribuţia brută lunară pentru primele 6 luni, 50% pentru a 7-a şi a 8-a lună şi 40% pentru lunile următoare. Indemnizaţia de şomaj acordată lucrătorilor reprezintă 50% din valoarea retribuţiei.

Valoarea maximă a indemnizaţiei este de 858,58€ şi de 1.031,93€ pentru lucrătorii care primesc o retribuţie lunară brută mai mare decât 1.857,48€.

Când se întrerupe acordarea indemnizaţiei de şomaj?

Acordarea indemnizaţiei de şomaj este întreruptă atunci când:
- persoana respectivă a primit deja indemnizaţia la care avea dreptul;
- persoana respectivă are un nou loc de muncă;
- persoana respectivă devine titularul unei pensii directe;
- persoana respectivă este ştearsă de pe listele de şomaj.

Cererea

După ce persoanele s-au înscris pe listele de şomeri din cadrul Centrelor de ocupare, se poate prezenta cererea de indemnizaţie de şomaj la birourile INPS competente teritorial în termen de 68 de zile de la încetarea raportului de muncă. Formularul de cerere este disponibil la birourile INPS şi pe site-ul http://www.inps.it/ la secţiunea „formulare”.
Pentru a putea fi luată în considerare, fiecare cerere trebuie să conţină documentaţia şi informaţiile solicitate în formular, astfel cum este prevăzut prin art.1, paragraful 783 din Legea nr. 296 din 2006.

Plata indemnizaţiei de şomaj

Plata indemnizaţiei poate fi efectuată:
- prin cec circular;
- prin virament bancar sau poştal;
- la ghişeul oricărui oficiu poştal

Indemnizaţia de şomaj cu cerinţe limitate

Indemnizaţia de şomaj cu cerinţe limitate se acordă lucrătorilor care nu pot demonstra că au plătit 52 de contribuţii săptămânale în ultimii 2 ani, dar care:
- anul anterior au lucrat cel puţin 78 de zile, fiind incluse zilele de sărbătoare şi zilele de absenţă de la locul de muncă indemnizate (concediu medical, concediu de maternitate etc.)
- sunt asiguraţi de cel puţin 2 ani şi pot demonstra că au plătit cel puţin o contribuţie săptămânală înaintea celor doi ani anteriori cererii.
Se acordă, de regulă, pentru un număr de zile egal cu cele lucrate efectiv în anul precedent, pentru o durată de maxim 180 de zile.
Indemnizaţia nu se acordă lucrătorilor care îşi dau demisia.
Aceasta se acordă numai în cazuri de concediere. De asemenea, se acordă în cazurile în care demisia poate fi justificată de neprimirea salariului, modificarea atribuţiilor etc.
Valoarea indemnizaţiei este de 35% din remuneraţia medie zilnică pentru primele 120 de zile şi de 40% pentru zilele ce urmează celor 120 de zile, în limita unui venit maxim brut de 844,06 euro, ce poate ajunge la 1.014,48 pentru lucrătorii care pot demonstra că au avut o remuneraţie lunară brută mai mare decât 1.826,07 euro.
Cererea pentru obţinerea indemnizaţiei de şomaj cu cerinţe limitate trebuie depusă la INPS (formularul DS21) până pe 31 martie a anului următor. La cerere trebuie anexate: declaraţia (formularul DL 86/88 bis) angajatorului pentru care a lucrat solicitantul în anul precedent şi solicitarea de reducere a impozitului, documente disponibile la oficiile INPS şi pe site-ul http://www.inps.it/home/default.asp, la secţiunea „moduli”.

Sursa: Ataşatul pe probleme de muncă şi sociale de la Roma.
Indemnizaţia de şomaj- http://www.inps.it/home/default.asp?sID=%3B0%3B4740%3B4747%3B&lastMenu=4747&iMenu=1&iNodo=4747
Indemnizaţia de şomaj cu cerinţe limitate- http://www.inps.it/home/default.asp?sID=%3B0%3B4740%3B4747%3B4748%3B&lastMenu=4748&iMenu=1&iNodo=4748&lItem=4798

 
Românii care lucrează legal în Italia pot beneficia de alocaţia pentru membrii de familie aflaţi în întreţinere şi alocaţia de maternitate.
Persoanele interesate, care lucrează legal în Italia, sunt informate cu privire la modul în care pot beneficia de alocaţia pentru membrii familiei aflaţi în întreţinere (alocaţia pentru nucleul familial).
Alocaţia pentru nucleul familial este o prestaţie acordată de sistemul italian de protecţie socială, ce a fost instituită pentru a ajuta familiile lucrătorilor compuse din mai multe persoane şi ale căror venituri se situează într-o anumită limită stabilită anual prin lege. Elementele luate în calcul pentru stabilirea cuantumului acestei alocaţii sunt numărul de membri din cadrul familiei şi venitul total al acesteia. Venitul este constituit din cel al solicitantului şi al tuturor persoanelor care compun nucleul familial. În compunerea venitului familial sunt incluse toate veniturile supuse impozitului pe venit pentru persoanele fizice şi veniturile de orice natură. Veniturile rezultate din muncă care se iau în calcul pentru obţinerea alocaţiei nu conţin contribuţiile de protecţie şi de asistenţă socială. Anumite prestaţii nu se includ în calcularea venitului familiei, ca de exemplu: pensiile de veterani de război, indemnizaţiile pentru persoane cu handicap etc.
Alocaţia se plăteşte numai dacă suma veniturilor rezulate din retribuţii salariale, pensie sau alte prestaţii, ce rezultă din activitatea lucrativă din cadrul nucleului familial reprezintă cel puţin 70% din întregul venit al familiei.
Alocaţia pentru nucleul familial („assegno per il nucleo familiare”) se solicită pentru următorii membri de familie: solicitantul alocaţiei; soţul/soţia solicitantului de care acesta/aceasta nu este despărţit/despărţită legal; copiii (legitimi, adoptaţi, naturali recunoscuţi, născuţi dintr-o căsătorie precedentă a celuilalt soţ şi încredinţaţi acestuia) şi nepoţii pe cale ascendentă cu vârstă mai mică de 18 ani încredinţaţi spre creştere; copiii majori cu handicap care, din motive fizice sau mentale, se află în incapacitate de muncă;
fraţii, surorile şi nepoţii solicitantului, minori sau majori cu handicap, dacă sunt orfani de ambii părinţi şi nu au dreptul la pensie de urmaş.

 
În Italia, sunt reglementate mai multe tipuri de contracte de muncă, astfel:

Contractul de muncă autonomă

Contractul pentru efectuarea unei lucrări (o prestaţie de muncă autonomă) există în cazul în care o persoană se obligă să efectueze o lucrare sau un serviciu, prin propria muncă „fără raporturi de subordonare” (art.2222 Codul Civil).
În mod contrar, caracteristicile muncii autonome sunt: autonomia în gestionarea propriei activităţi, în modul de organizare al întreprinderii, în asumarea riscului legat de exercitarea activităţii productive, precum şi modalitatea de determinare a compensaţiei stabilite pentru rezultatul final plecând de la timpul necesar desfăşurării activităţii.

Contractul de muncă subordonată

Contractul de muncă subordonată este reglementat prin art. 2094 Codul Civil. Lucrătorul subordonat este acea persoană care se angajează, în schimbul unei retribuţii, să desfăşoare propria activitate, subordonându-se angajatorului, fiind angajatul acestuia.
Raportul de muncă subordonată este caracterizat prin elementul de supunere al prestatorului de muncă faţă de puterea directivă, organizatorică şi disciplinară a angajatorului.

Contractul de muncă parasubordonat

Prezintă caracteristici proprii atât muncii autonome, cât şi muncii subordonate.
În ceea ce priveşte caracteristicile predominante ale lucrului prestat în mod continuu, se consideră o situaţie de instabilitate socioeconomică a lucrătorului autonom justificându-se astfel aplicarea unor tutele procesuale caracteristice muncii subordonate.
În special colaborarea coordonată şi continuă este un raport de muncă în care colaboratorul se angajează să realizeze o lucrare sau să presteze un serviciu în mod continuu în favoarea ordonatorului lucrării şi în coordonare cu acesta din urmă, dar fără a exista vreo legătură sau relaţie de subordonare.
Termenul de parasubordonare exprimă pe scurt o multitudine de rapoarte caracterizate de coordonare şi continuitate, reglementate prin art. 409 din Codul de Procedură Civilă care în urma modificărilor prevăzute prin Legea 503/1973 a extins aplicarea dispoziţiilor asupra procesului de muncă la o astfel de tipologie de rapoarte.
Forma tipică a parasubordonării este aceea prevăzută în articolul 1742 din Codul Civil referitor la raportul de agenţie şi de reprezentanţă.
În special, în sensul art. 61-69 din Decretul Lege 276/03, colaborările coordonate şi continue desfăşurate în mod cu precădere personal şi fără rapoarte de subordonare trebuie să poată fi atribuibile unuia sau mai multor proiecte specifice sau programe sau etapele acestora determinate de ordonatorul de lucrări.
Retribuţia trebuie să fie proporţională cu cantitatea şi calitatea muncii efectuate. Parametrul reglementat de legislativ trebuie să ţină cont de compensaţiile acordate în mod normal pentru prestaţii de o natură similară inclusiv pe baza contractelor colective naţionale de referinţă.

Contractul de muncă ocazională

Este reglementat de art. 61 aliniatul 2, Decretul Legislativ 276/03 şi constă în colaborări coordonate şi continue care au o durată totală nu mai mare de 30 de zile în cursul unui an, cu acelaşi ordonator de lucrări, cu excepţia cazului în care retribuţia totală încasată este superioară sumei de 5000 euro.
Este vorba despre colaborări de volum mic pentru care legiuitorul nu a considerat necesar să prevadă legarea de proiect şi sunt astfel excluse din disciplina despre care s-a vorbit anterior din decretul lege 276/03.
În mod general, toţi angajatorii pot folosi asemenea contracte stipulând aceasta în formă scrisă pentru că demonstrează prezenţa motivelor de ordin tehnic, organizativ, productiv sau substitutiv. Asemenea motive nu trebuie indicate în mod generic, ci trebuie detaliate în mod specific pentru a rezulta motivaţiile concrete şi efective.
Terminarea contractului poate rezulta direct prin indicarea specifică a datei finale sau indirect atunci când data finală este legată de un eveniment determinat. La scadenţă raportul se încheie automat, dar în urma unei majorări a retribuţiei este posibilă prelungirea de fapt a raportului după termenul fixat iniţial sau prelungit succesiv. O astfel de prelugire are durata de 30 de zile pentru contractele cu durata iniţială egală sau superioară cu 6 luni, 20 de zile pentru contractele cu durata mai mică.
Din punct de vedere economic şi normativ (art.6 si 12 Decretul Lege 368/01), lucrătorii angajaţi pe perioadă determinată sunt echivalaţi cu lucrătorii angajaţi pe perioadă nedeteminată cu diferenţa că retribuţia acestora este proporţională cu perioada de muncă prestată.
În concluzie, lucrătorul cu contract pe perioadă determinată are dreptul la concediu, al 13-lea salariu, concediul medical şi orice alte beneficii compatibile cu natura contractului pe durată determinată.

Munca sezonieră

Reprezintă un caz particular al contractului de muncă pe durată determinată unde aplicarea duratei este justificată de caracterul sezonier al activităţii lucrative care este în beneficiul angajatorului.
Lista activităţilor sezoniere este prevăzută în DPR 7/10/63 nr. 1525 aşa cum a fost integrat în DPR 14/09/87 nr 560 şi DPR 11/07/95 nr. 378. În special se subliniază că aliniatul ter. art. 4  al Decretului lege 368/01 modificat prin legea 247/07 prevede că activităţile sezoniere nu se supun limitelor asupra reînnoirii şi a prelungirilor prevăzute de acelaşi decret legislativ pentru contractele cu durată determinată.
În plus, aliniatele quinques şi sexies ale art.4 al Decretului lege 368/01, modificat prin legea 247/07, stabilesc un drept de precedenţă referitor la angajarea pe durată determinată efectuate de acelaşi angajator pentru aceleaşi activităţi sezoniere.

 
La 18.06.2008 a fost reînnoit contractul colectiv de muncă, la nivel naţional, în domeniul construcţiilor.
Principalele prevederi:

 
Munca în domeniul construcţiilor, în Italia, este reglementată de următoarele contracte naţionale de muncă pe ramură: industrie, industrie uşoară, cooperative şi artizanat. În cadrul acestora sunt precizate drepturile şi îndatoririle muncitorilor şi ale patronilor.

Programul de lucru normal şi suplimentar

Se consideră muncă suplimentară, munca executată peste 8 ore zilnic, respectiv 40 de ore săptămânal, fără a depăşi însă un număr de 2 ore zilnic şi 250 de ore anual. Retribuţia cuvenită pentru astfel de ore trebuie majorată cu 35% faţă de plata orară normală, dacă orele au fost efectuate în zile lucrătoare, şi cu 45% , dacă au fost efectuate în zile festive. Sâmbăta nu este considerată zi festivă.

Ce trebuie să conţină fluturaşul de salariu ?

Fluturaşul de salariu indică drepturile salariale ale lucrătorului pentru perioada de muncă prestată.
De regulă, retribuirea are loc la sfârşitul lunii, pentru perioada lucrată.
Oricum, contractele pot prevedea şi alte scadenţe ( de exemplu: pentru personalul plătit pe ore, e necesară cunoaşterea orelor lucrate pe parcursul lunii pentru a se calcula salariul cuvenit).
Fluturaşul de salariu trebuie să conţină sigla sau ştampila angajatorului şi a institutului INAIL (Institutul Naţional pentru Asigurări contra Accidentelor de Muncă).

În fluturaşul de salariu sunt indicate următoarele:
• Prenumele
• Numele
• Funcţia angajatului sau gradul
• Perioda la care se referă salariul
• Elementele salariului
• Indemnizaţie pentru familie

În mod distinct:
• Fiecare reţinere pentru asigurările sociale
• Reţinerile fiscale
• Procentul relativ la Fondul Edilitar
Angajatorul trebuie în mod obligatoriu să înmâneze angajatului lunar fluturaşul de salariu corespunzător perioadei lucrate.

Forme ale salariului şi forme de plată:

Forme ale salariului
• Salariu direct (ore lucrate efectiv)
• Salariu indirect ( premii anuale-al 13-lea salariu – Fondul Edilitar)
• Salariu final (TFR/indemnizaţia pentru sfârşit de raport- lichidare)

Indemnizaţiile de masă
În şantierele în care lucrează de la 1 până la 35 de muncitori, întreprinderile sunt obligate să plătească o sumă pentru fiecare oră de muncă normală prestată cu titlu de indemnizaţie substitutivă de masă.
În şantierele având un număr de muncitori cuprins între 36 şi 45, întreprinderile sunt obligate să acorde o masă caldă sau un bon de masă cu valoare economică variabilă pentru fiecare zi de prezenţă a lucrătorului în şantier.
Dacă numărul muncitorilor care lucrează pe şantier depăşeşte sau este egal cu 46, angajatorul este obligat să asigure acestora o masă caldă.

Tratamentul în caz de boală

În caz de boală, lucrătorul este obligat să prezinte în timp de 48 de ore de la iniţierea bolii, fie la întreprindere, fie la INPS-ul de care aparţine, un certificat medical în original care atestă durata necesară pentru refacere. Certificatele pot fi înmânate fie personal, fie expediate prin recomandată cu confirmare de primire, păstrându-se o fotocopie după original. În caz de îmbolnăvire, lucrătorului i se păstrează locul de muncă pentru o perioadă de 9 luni consecutive. În caz de îmbolnăvire mai gravă sau recidivă, lucrătorul are dreptul să i se păstreze locul de muncă pentru o perioadă de maximum 9 luni, chiar şi neconsecutive, pe durata a 20 de luni consecutive. Muncitorul cu o vechime mai mare de 3 ani şi jumătate are dreptul la păstrarea locului de muncă pentru o perioadă de 12 luni pe durata a 24 luni consecutive. Dacă după această perioadă lucrătorul nu este încă vindecat, întreprinderea îl poate concedia.
În timpul concediului medical, întreprinderea este obligată să plătească salariul lucrătorului pentru care va plăti contribuţiile la INPS şi la Fondul edilitar.
În caz de îmbolnăvire pentru mai puţin de 7 zile, funcţionează mecanismul aşa numitei absenţe pe caz de boală şi deci lucrătorul nu va fi retribuit între prima şi a 3-a zi inclusiv, fiind retribuit pentru restul.

Tratamentul în caz de accident

În caz de accident de muncă, este obligatoriu să fie înştiinţat şeful de şantier care va trebui să însoţească lucrătorul urgent la cel mai apropiat post de prim ajutor.
În caz de accident de muncă, întreprinderea este obligată să păstreze locul de muncă al lucrătorului până când acesta se va vindeca, spre deosebire de cazul îmbolnăvirii. În timpul perioadei de recuperare după accident, întreprinderea este obligată să plătească salariul lucrătorului pentru toată perioada indemnizată de către INAIL, deci şi duminica şi este obligată de asemenea să depună la Fondul Edilitar partea sa de contribuţie, restul fiind plătit de INAIL.
În caz de prelungire a concediului medical, certificatul trebuie expediat sau înmânat fie întreprinderii, fie la INAIL-ul de care lucrătorul aparţine.
După un accident, pentru a relua lucrul, muncitorul este obligat să se prezinte în şantier, având asupra sa certificatul de accidentare, care atestă vindecarea acestuia şi este emis în mod normal de către INAIL sau de către medicul curant.

Fondul Edilitar

Fondul Edilitar reprezintă o instituţie de natură contractuală gestionată în mod egal atât de către reprezentanţii angajatorilor, cât şi ai sindicatelor lucrătorilor din domeniul construcţiilor Fillea CGIL, Filca-CISL, Feneal-UIL şi îşi desfăşoară activitatea în sectorul construcţiilor.
Fondul Edilitar reprezintă un instrument care garantează lucrătorilor continuitatea tratamentelor contractuale şi acordă o gamă largă de prestaţii în favoarea înscrişilor.
Fondul Edilitar furnizează lucrătorilor angajaţi în cadrul întreprinderilor de construcţii industriale şi artizanale o serie de prestaţii care le garantează un tratament salarial similar cu cel al angajaţilor din alte sectoare industriale.
Fondul Edilitar este finanţat prin contribuţiile angajatorilor şi ale lucrătorilor pe baza unei cote procentuale din salariu.

Prestaţii ordinare acordate:

• vacanţe şi bonificaţii de Crăciun
Fondul Edilitar gestionează strângerea sumelor vărsate de întreprindere pentru propriii muncitori cu titlu de bonificaţie de Crăciun şi de concediu. Astfel:
- în iulie, sumele strânse în perioada 01 octombrie – 31 martie ale fiecărui an sunt acordate lucrătorilor cu ocazia concediului
- în decembrie, sumele strânse în perioada 01 aprilie – 30 septembrie ale fiecărui an sunt acordate lucrătorilor cu ocazia Crăciunului
• suplimente la indemnizaţiile de boală
• suplimente la indemnizaţiile de accident sau boală profesională
• vechime profesională edilitară
• vechime profesională edilitară extraordinară unică

Prestaţii extraordinare acordate:
• heteroproteze (proteze ortopedice, dentare, auditive, ochelari de vedere etc.)
• fizio-terapie şi cheltuieli pentru tratamente extra-spitaliceşti
• donaţii de sânge
• donaţii de măduvă
• cure termale
• asistenţă pentru persoane cu handicap
• tratamentul bolilor profesionale
• asistenţă în cazuri de alcoolism, HIV, dependenţă de droguri
• achiziţionarea de manuale şcolare (pentru copiii muncitorilor)
• burse de studiu
• premii pentru muncitorii tineri
• ajutor financiar în caz de deces în familie
• anumite subvenţii pentru muncitorii străini etc.
• tratament în caz de accidente, boli , intervenţii chirurgicale
• susţinerea costurilor înmormântării, în cazul decesului muncitorului
• subvenţii pentru vacanţe
• subvenţii pentru maternitate

 
Autorităţile italiene au decis prelungirea, până la 31 decembrie 2009, a regimului tranzitoriu aplicat accesului cetăţenilor români pe piaţa muncii din Italia.
Potrivit Circularei comune a Ministerului de Interne şi Ministerului Solidarităţii Sociale nr. 1/2009, procedurile aplicate lucrătorilor români anterior (stabilite prin Circularele comune ale Ministerului de Interne şi Ministerului Solidarităţii Sociale nr. 2/28 decembrie 2006 şi nr. 3/3ianuarie 2007) rămân în vigoare.
În consecinţă, sunt menţinute derogările de la regimul tranzitoriu pentru următoarele sectoare de activitate şi profesii: agricultură, turistic-hotelier, asistenţă pentru persoane (îngrijitoare, menajere), construcţii, mecanic, personal de conducere, personal cu înaltă calificare, inclusiv pentru cazurile prevăzute de art. 27 din Textul Unic privind imigrarea şi munca sezonieră.
Articolul menţionat anterior prevede următoarele categorii de lucrători:
 lectori universitari din cadrul programelor de schimb sau de limbă maternă;
 profesori universitari şi cercetători ce trebuie să desfăşoare în Italia o sarcină academică sau o activitate retribuită de cercetare în cadrul universităţilor, institutelor de educaţie sau cercetare care funcţionează în Italia;
 traducători şi interpreţi;
 colaboratori familiali care erau angajaţi şi în străinătate, de cel puţin un an, având un raport de muncă domestic cu program normal de lucru stabilit cu cetăţeni italieni sau din unul dintre statele membre ale UE, cu reşedinţa în străinătate, care se transferă în Italia, pentru continuarea raportului de muncă;
 persoane care, fiind autorizate să stea în Italia pentru motive de formare profesională, desfăşoară perioade temporare de pregătire în cadrul firmelor italiene, efectuând şi prestări care fac parte din activităţi de muncă subordonată;
 muncitori angajaţi în cadrul circurilor sau spectacolelor ambulante din străinătate;
 personalul artistic şi tehnic pentru spectacole lirice, de teatru, concerte sau de balet;
 balerini, artişti şi muzicieni angajaţi în localuri;
 artişti angajaţi la teatru sau cinematografie sau la societăţi radiofonice sau de televiziune, publice sau private, ori la instituţii publice, în cadrul manifestărilor culturale sau folclorice;
 străini care trebuie să desfăşoare orice tip de activitate sportivă de performanţă pe lângă societăţi sportive italiene;
 ziarişti, corespondenţi oficiali, acreditaţi în Italia şi angajaţi legal, care primesc salariul de la organisme de presă cotidiene sau periodice ori de la posturi radiofonice sau de televiziune străine;
 persoane care, în conformitate cu normele şi acordurile internaţionale în vigoare pentru Italia, desfăşoară activităţi de cercetare sau o muncă ocazională în cadrul programelor de schimb de tineri sau de mobilitate a tinerilor ori sunt persoane care lucrează în sistemul au pair;
 asistenţi profesionişti angajaţi în cadrul structurilor sanitare publice sau private.

În cazul celorlalte sectoare de activitate, pentru care nu există derogări de la regimul tranzitoriu, lucrătorii români trebuie să obţină o autorizaţie de muncă eliberată de Ghişeul Unic pentru Imigrare din provincia în care va fi desfăşurată activitatea lucrativă. În acest sens, angajatorul trebuie să expedieze la Ghişeul Unic pentru Imigrare, prin poştă, prin recomandată cu confirmare de primire (Recomandată A/R), o cerere de autorizare a angajării, utilizând formularul tip, disponibil pe site-ul Ministerului de Interne (http://www.interno.it/) şi cel al Ministerului Muncii, Sănătăţii şi Politicilor Sociale (http://www.lavoro.gov.it/).

 
Legislaţia din Statele Membre ale Uniunii Europene reglementează acordarea de indemnizaţii/ prestaţii pentru accidentele de muncă şi bolile profesionale în cazul în care solicitantul acestora lucrează în baza unui contract de muncă legal şi angajatorul l-a asigurat împotriva riscului de accidente de muncă şi boli profesionale.

Italia

• În anul 2005 s-au produs 13 accidente de muncă, din care 9 s-au soldat cu decesul victimei
• În anul 2006, s-au produs 26 de accidente de muncă, din care 21 s-au soldat cu decesul victimei
• În anul 2007, s-au produs 8 accidente de muncă, din care 7 s-au soldat cu decesul victimei.

Cele mai multe accidente sunt înregistrate în domeniul construcţiilor, apoi în cel agricol şi ca urmare a căderii de la înălţime.

Instituţii competente

INAIL- Institutul Naţional pentru Asigurarea împotriva Accidentelor de Muncă- este institutul care se ocupă cu gestionarea asigurării obligatorii împotriva accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, pentru care contribuţiile sunt suportate numai de angajator. În momentul angajării, angajatorul începe să plătească automat contribuţia împotriva accidentelor de muncă şi bolilor profesionale angajatului său.

Procedura

În caz de accidente la locul de muncă, lucrătorul trebuie să-l informeze imediat pe angajator care, în termen de 2 zile, trebuie să anunţe accidentul la INAIL.
Dacă este vorba de un accident mortal sau în urma căruia muncitorul riscă să îşi piardă viaţa, anunţarea acestui eveniment la INAIL trebuie efectuată prin telegramă în 24 de ore.
În funcţie de gravitatea pagubei produse în urma accidentului, INAIL acordă diferite prestaţii.
Prestaţiile economice constau în:
- indeminzaţie pentru incapacitate de muncă temporară absolută;
- prestaţii pentru pagube biologice;
- rentă directă pentru incapacitate de muncă permanentă;
- rentă directă pentru accidente în mediul casnic;
- rentă temporară pentru silicoză sau azbestoză;
- rentă pentru urmaşi şi ajutor de înmormântare;
- completare a rentei directe;
- alocaţie pentru asistenţa personală continuă;
- alocaţie pentru imposibilitate de plasare în muncă;
- alocaţie specială continuată lunară;
- completarea alocaţiei pentru invalizii aflaţi în situaţii grave.

Sunt de asemenea prevăzute prestaţii economice secundare pentru cei care au suferit accidente de muncă care beneficiază de îngrijiri balneoclimaterice, proteze, examene medico-legale etc.
Aceste prestaţii au ca scop despăgubirea lucrătorului faţă de pierderea salarială şi cheltuielile de călătorie efectuate; în cazul în care lucrătorul este titularul unei rente, pierderea salarială se rambursează în limita completării rentei.

Prestaţiile medicale

Prestaţiile chirurgicale, ce au ca scop însănătoşirea clinică a asiguratului, sunt acordate de către INAIL propriilor asiguraţi prin intermediul Serviciul Sanitar Naţional căruia Institutul plăteşte, pentru asiguraţii săi, o cotă forfetară anuală. În cadrul acestor prestaţii sunt incluse şi curele balneare. INAIL are propriile ambulatorii de acordare a „primului ajutor” care realizează investigaţii diagnostice şi prestaţii de specialitate ce pot fi efectuate la nivel ambulatoriu.

Spania

Orice întreprindere, societate comercială, exploatare agro-tehnică ce are angajaţi este obligată să se asigure împotriva riscului producerii de accidente de muncă şi boală profesională pentru fiecare angajat. Aceste riscuri sunt asigurate de Institutul Naţional de Securitate Socială (INSS) sau prin intermediul fondurilor de gestiune.
Contribuţia pentru asigurarea riscului se plăteşte de către angajator, separat de celelalte contribuţii de securitate socială.
Prestaţii ce se acordă în cazul producerii unui eveniment asigurat:
-asistenţă medicală gratuită în perioada de spitalizare şi recuperare
-medicamente gratuite sau compensate
-indemnizaţie: -indemnizaţie pe perioada de incapacitate temporară, 75% din salariu în Regimul General, respectiv 60% din salariu în Regimul Special Agrar;
-indemnizaţie pentru incapacitate totală permanentă pentru exercitarea profesiei de bază – în valoare de 55% din salariul de la momentul producerii evenimentului;
-indemnizaţie pentru incapacitate totală permanentă – pensie în valoare de 100% din venitul avut în momentul producerii evenimentului;
-pentru vătămări corporale (pierderea unui membru, organe) se acordă, în plus şi numai o singură dată, o indemnizaţie în bani;
-indemnizaţie de deces.
Aceste prestaţii vor fi acordate numai în cazul în care riscul este determinat de un eveniment considerat de autorităţi ca fiind accident de muncă, şi nu este nevoie de o perioadă anterioară de cotizaţie, dacă persoana era înscrisă în Sistemul de Securitate Socială la data producerii evenimentului.

Apărarea sănătăţii şi securităţii în muncă în Spania se realizează prin intermediul a două sisteme de asigurări sociale:
-Regimul General de Securitate Socială
-Regimul Special de Securitate Socială pentru lucrători agricoli, lucrători autonomi, marinari, minieri în domeniul cărbunelui, lucrători în domeniul menajer, elevi, funcţionari.
Înscrierea în sistemul de securitate socială a angajaţilor constituie obligaţia angajatorului dar, în situaţia în care acesta nu o respectă, angajatul trebuie şi poate să o solicite personal.
În cazul în care un accident de muncă s-a soldat cu decesul unei persoane pe teritoriul Spaniei, atunci familia acestuia poate obţine o pensie în valoare de 50% din valoarea ultimului salariu al lucrătorului, o indemnizaţie cu o valoare egală cu 6 pensii, şi un ajutor de înmormântare.
Atenţie! Legislaţia spaniolă nu prevede obligaţia asigurării cheltuielilor aferente repatrierii corpului neînsufleţit!

 
1. ITALIA

Ambasada României în Italia
Ataşaţi pe probleme de muncă şi sociale: Anita Cristea, Mirela Diaconescu
Adresa:Via Nicolo Tartaglia 36-00197 Roma
Tel centrală consulat:0039.06.807.30.82
Tel:0039.06.806.87777/121
Fax:0039.068.0849.95
E-mail: [email protected], [email protected]

2. SPANIA

Ambasada României în Spania
Ataşaţi pe probleme de muncă şi sociale: Cristina Florea, Mihaela Ioanovici
Adresa:Avda Alfonso XIII nr. 157 Madrid
Tel.0034.91.359.15.76
Fax:0034.91.345.29.17
E-mail: [email protected], [email protected]
Model de plângere privind problemele legate de munca  în străinătate întâmpinate de lucrătorii români  în ITALIA

Model de plângere privind problemele legate de munca  în străinătate întâmpinate de lucrătorii români  în SPANIA

 
Cetățenii români pot obține un loc de muncă în străinătate prin:

1. Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, respectiv Agențile Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă și Agenția Municipală pentru Ocuparea Forței de Muncă București

ANOFM, prin cele 42 de agenții județene, are atribuții în recrutarea și plasarea forței de muncă în străinătate, atât în statele cu care România a încheiat acorduri în domeniul circulației forței de muncă, cât și în statele cu care nu au fost încheiate astfel de instrumente juridice.
Statele membre UE/SEE cu care România a încheiat acorduri bilaterale privind circulația forței de muncă și care sunt aplicabile sunt: Germania (4 instrumente juridice), Ungaria (2 instrumente juridice), Elveția, Spania, Luxemburg și Franța.
Pentru serviciile oferite nu se percepe comision.

2. Portalul EURES

EURES reprezintă o rețea de cooperare între serviciile publice de ocupare europene și a fost creată pentru facilitarea liberei circulații a lucrătorilor în cadrul Spațiului European și Elveția. Parteneri ai serviciilor publice de ocupare în cadrul acestei rețele sunt sindicatele, organizațiile patronale și alți actori implicați în piața muncii.
Rețeaua este coordonată de Comisia Europeană.
Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă oferă servicii de mediere a muncii în Uniunea Europeană și Spațiul Economic European în calitatea sa de membru EURES: http://www.anofm.ro/eures/

3. Agenții privați de ocupare a forței de muncă în străinătate

•  Activitățile de mediere a angajării cetățenilor români în străinătate se realizează de către societăâi comerciale constituite în temeiul Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care au ca activitate principală “Selecția și plasarea forței de muncă” cod CAEN – 7450
•  Condițiile impuse de lege pentru desfășurarea activității de mediere:
  a) dispun de spațiul și de dotările necesare pentru buna desfășurare a activității;
  b) au încadrat în muncă personal cu experiență în domeniul forței de muncă;
  c) au organizată o bancă de date care să cuprindă ofertele și solicitările de locuri de muncă în străinătate, informații referitoare la condițiile de ocupare a acestora și la calificările și aptitudinile solicitanților aflați în evidența lor;
  d) au încheiat cu persoane juridice, persoane fizice și organizații patronale din străinătate, după caz, contracte care conțin oferte ferme de locuri de muncă;
  e) sunt înregistrați la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază își au sediul.“ (art. 9, Legea nr. 156/2000)
•  Contractele de muncă vor cuprinde un set de elemente obligatorii (art. 10, L. 156/2000).
  În afara tarifului de mediere prevăzut de lege, agenții de ocupare nu au dreptul de a percepe alte comisioane și de a pretinde garanții de la solicitanții de locuri de muncă.

LEGEA nr. 156 din 26 iulie 2000 privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate, cu modificările şi completările ulterioare

CAP. 1
Dispoziţii generale

ART. 1
Statul român asigură, în conformitate cu prevederile prezentei legi, protecţia cetăţenilor români cu domiciliul în România care lucrează în străinătate.
ART. 2
Cetăţenii români care lucrează in străinătate şi cărora nu le sunt aplicabile prevederile prezentei legi beneficiază de măsuri speciale de protecţie, stabilite prin legile române şi străine sau prin tratate şi convenţii internaţionale la care România este parte, dacă se află în următoarele situaţii:
a) sunt angajaţii unor instituţii publice străine care sunt organizate şi functionează pe teritoriul altui stat decât România;
b) sunt angajaţii misiunilor diplomatice, oficiilor consulare şi reprezentanţelor comerciale române;
c) sunt angajaţii unor organizaţii internaţionale cu sediul pe teritoriul altui stat decât România;
d) sunt angajaţii unor societăţi comerciale, persoane juridice române sau străine, care efectuează activităţi de transport internaţional.
ART. 3
(1) Guvernul României, prin autorităţile competente, va depune diligenţele necesare pentru încheierea de acorduri, întelegeri, tratate sau convenţii cu autorităţi publice similare din alte state, în vederea stabilirii condiţiilor de protecţie a cetăţenilor români cu domiciliul în România care lucrează în ţările respective.
(2) Acordurile, înţelegerile, tratatele sau convenţiile încheiate potrivit alin. (1) vor avea la bază:
a) principiul egalităţii de tratament;
b) aplicarea clauzelor mai favorabile prevăzute în legislaţia română, străină sau internaţională la care România este parte.
(3) Prin acordurile, înţelegerile, tratatele sau convenţiile încheiate pe baza principiilor enumerate la alin. (2) se vor stabili cel puţin:
a) nivelul salariului minim;
b) durata timpului de lucru şi de odihnă;
c) condiţiile generale de muncă, de protecţie şi de securitate a muncii;
d) asigurarea pentru accidente de muncă sau boli profesionale, precum şi pentru cele care intervin în afara procesului muncii.
ART. 4
Ministerul Afacerilor Externe, prin misiunile diplomatice şi oficiile consulare, va depune diligenţele necesare pentru ca, prin intermediul autorităţilor publice sau al organismelor străine competente, să se asigure cetăţenilor români prevăzuţi la art. 1:
a) respectarea pe durata angajării a drepturilor prevăzute la art. 3;
b) aplicarea măsurilor de protecţie a salariaţilor, prevăzute de legislaţia statului respectiv;
c) soluţionarea, potrivit legislaţiei aplicabile statului respectiv, a unor eventuale litigii având ca obiect acordarea drepturilor prevăzute de prezenta lege.

CAP. 2
Agenţi de ocupare a forţei de muncă în străinătate

ART. 5
Pe teritoriul României pot desfăşura, în condiţiile prezentei legi, activităţi de mediere a angajării cetăţenilor români în străinătate societăţile comerciale constituite în temeiul Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificarile şi completările ulterioare, inclusiv filialele societăţilor comerciale străine, înfiinţate în România potrivit art. 42 si 44 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care au ca activitate principală “Selecţia şi plasarea forţei de muncă” cod CAEN – 7450, denumite în continuare agenţi de ocupare a forţei de muncă.
ART. 6
Agenţii de ocupare a forţei de muncă desfăşoară activităţi de mediere a angajării cetăţenilor români cu domiciliul în România care solicită să lucreze pe baza ofertelor de locuri de muncă transmise din străinătate de persoane juridice, fizice şi organizaţii patronale străine, după caz.
ART. 7
Agenţii de ocupare a forţei de muncă au obligaţia să prelucreze datele cu caracter personal ale cetăţenilor români cu domiciliul în România care solicită locuri de muncă în străinătate, cu respectarea prevederilor Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date.
ART. 8
Abrogat.
ART. 9
Agenţii de ocupare a forţei de muncă pot desfăşura activitatea de mediere a angajării cetăţenilor români în străinătate dacă îndeplinesc următoarele condiţii:
a) dispun de spaţiul şi de dotările necesare pentru buna desfăşurare a activităţii, aşa cum acestea vor fi precizate în metodologia de aplicare a prezentei legi;
b) au încadrat în muncă personal cu experienţă în domeniul forţei de muncă;
c) au organizată o bancă de date care să cuprindă ofertele şi solicitările de locuri de muncă în străinătate, informaţii referitoare la condiţiile de ocupare a acestora şi la calificările şi aptitudinile solicitanţilor aflaţi în evidenţa lor;
d) au încheiat cu persoane juridice, persoane fizice şi organizaţii patronale din străinătate, după caz, contracte care conţin oferte ferme de locuri de muncă;
e) sunt înregistraţi la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază îşi au sediul.
ART. 10
(1) Contractele prevăzute la art. 9 lit. d) vor cuprinde cel puţin următoarele elemente:
a) durata contractului;
b) numărul de locuri de muncă în străinătate pentru care se încheie contractul;
c) funcţia, meseria sau ocupaţia;
d) natura şi durata angajării, condiţiile de angajare, de încetare a angajării sau de reangajare;
e) durata timpului de muncă şi de repaus;
f) tariful orar, salariul lunar şi datele de plată a salariului;
g) sporuri, ore suplimentare şi alte drepturi salariale;
h) cazurile în care pot fi urmărite drepturile salariale;
ăi) durata, modul de acordare şi drepturile băneşti aferente concediului de odihnă;
j) condiţiile de muncă, măsuri de protecţie şi securitate a muncii;
k) posibilitatea transferării salariului în România;
l) asigurarea medicală a angajaţilor români, similar cu cea a cetăţenilor din ţara primitoare;
m) acordarea de despăgubiri angajaţilor români în cazul accidentelor de muncă, al bolilor profesionale sau al decesului;
n) condiţiile de cazare, de locuit sau, după caz, de închiriere a unei locuinţe şi de asigurare a hranei;
o) asigurarea formalităţilor, stabilirea condiţiilor de transport din România în statul în care se asigură ofertele de locuri de muncă şi retur pentru angajaţii cetăţeni români şi membrii de familie care îi însoţesc sau îi vizitează, precum şi suportarea cheltuielilor aferente;
p) taxele, impozitele şi contribuţiile care grevează asupra veniturilor angajaţilor cetăţeni români, asigurându-se evitarea dublei impuneri sau a dublei perceperi de contribuţii de asigurări sociale;
r) obligaţiile angajaţilor cetăţeni români în străinătate;
s) abrogată.
(2) Agenţii de ocupare a forţei de muncă au obligaţia de a asigura includerea elementelor prevăzute la alin. (1) lit. c)-r) şi în contractul individual de muncă încheiat între angajatorul străin şi angajatul cetăţean român.
ART. 11
Agenţii de ocupare a forţei de muncă au obligaţia de a asigura încheierea contractelor individuale de muncă şi în limba română.
ART. 12
Abrogat.
ART. 13
Cetăţenii români care lucrează în străinătate pe baza contractelor prevăzute la art. 9 lit. d) beneficiază în ţară de prestaţiile acordate de sistemul asigurărilor sociale de sănătate, sistemul asigurărilor pentru şomaj sau de sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, dacă, în temeiul contractelor de asigurare încheiate, plătesc organelor competente din România contribuţiile corespunzătoare stabilite pe baza declaraţiilor privind veniturile lunare realizate în străinătate.
ART. 14
Controlul îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 9 şi 10 şi al activităţii desfăşurate de agenţii de ocupare a forţei de muncă se realizează de personalul din cadrul Inspecţiei Muncii, împuternicit în acest sens.
ART. 15
Abrogat.

CAP. 3
Contravenţii

ART. 16
(1) Constituie contravenţii următoarele fapte şi se sancţionează după cum urmează:
a) exercitarea de către agenţii de ocupare a forţei de muncă a activităţii de mediere a angajării cetăţenilor români în străinătate, cu încălcarea prevederilor art. 9-11 cu amendă de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei;
b) exercitarea activităţii de mediere a angajării cetăţenilor români în străinătate de către alte persoane juridice, în afara celor prevăzute la art. 5, sau de către persoane fizice, cu amendă de la 100.000.000 lei la 150.000.000 lei.
(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor prevăzute la alin. (1) se fac de către personalul din cadrul Inspecţiei Muncii, împuternicit în acest sens.

CAP. 4
Dispoziţii finale

ART. 17
În aplicarea dispoziţiilor prezentei legi Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi Ministerul Afacerilor Externe vor elabora norme metodologice, care vor fi supuse aprobării prin hotărâre a Guvernului, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia.
ART. 18
Dispoziţiile din prezenta lege, referitoare la răspunderea contravenţională, se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002.
ART. 19
Dispoziţiile art. 13 se aplică şi cetăţenilor români care lucrează în străinătate în baza unui contract individual de muncă încheiat cu o persoană fizică sau juridică straină, aflat în executare la data intrării în vigoare a prezentei legi.
ART. 20
La data intrării în vigoare a prezentei legi orice dispoziţii contrare se abrogă.

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 29 iunie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.