SURVIVAL KIT
  • Nici o categorie
FORUM
Forumul migranţilor
Forum pentru migranţii români din Călăraşi aflaţi la muncă în Italia şi Spania şi pentru familiile lor rămase în ţară

Gramatică italiană – noţiuni elementare

Pronume

Pronumele sunt în general puţin necesare în italiană şi sunt folosite mai ales pentru a elimina ambiguitatea în înţelesul unei propoziţii. De obicei, ca şi în română, terminaţia verbului dă informaţii despre subiect.

  Singular Plural
Persoana I io – eu noi – noi
Persoana a II-a tu – tu (o persoană, familiar) voi – voi (plural, familiar)
Persoana a III-a egli (lui, esso) – el
ella (lei, essa)- ea
Lei – dvs. (o persoană, politeţe)
essi (loro) – ei
esse (loro) – ele
Loro – dvs. (plural, politeţe)

Lei şi Loro (scrise cu L mare) au un înţeles special în plus faţă de înţelesurile lor de “ea” şi “ei”. Lei este forma de politeţe a lui tu (care este folosit doar pentru o singură persoană, familiar, pentru copii, sau pentru a se ruga la Dumnezeu), iar similar, Loro este forma de politeţe pentru voi.

Verbe

Infinitivul verbelor italiene are una dintre următoarele terminaţii: -are, -ere sau -ire. Majoritatea verbelor italiene sunt regulate.
Întrebările sunt formate prin creşterea intonaţiei la sfârşitul propoziţiei, ca şi în majoritatea limbilor europene, posibil prin inversarea subiectului şi verbului, ca şi în limba română (vezi exemplele de mai jos).

Conjugarea indicativului prezent regulat

Această conjugare de bază este folosită pentru a arăta că se întâmplă ceva în acest moment.

-are Singular Plural
Persoana I -o -iamo
Persoana a II-a -i -ate
Persoana a III-a -a -ano

Exemplu: mangiare, “a mânca”.
Io mangio. (sau doar Mangio.) Eu mănânc (sau doar Mănânc.)
Antonio mangia. Antonio mănâncă.
Antonio mangia? Antonio mănâncă?
Mangia Antonio? Mănâncă Antonio?

Exemplu: guardare, “a se uita”
Noi guardiamo la televisione. (sau doar Guardiamo la televisione.) Noi ne uităm la televizor. (sau doar Ne uităm la televizor.)

-ere Singular Plural
Persoana I -o -iamo
Persoana a II-a -i -ete
Persoana a III-a -e -ono

Exemplu: lèggere, “a citi”
Lèggono i libri. (Ei) Citesc cărţile.
Leggo il giornale. (Eu) Citesc ziarul.
Unele verbe regulate terminate în “-ire” se conjugă normal, iar altele de conjugă în funcţie de “-isco”. Nu este altă posibilitate decât cea de memorare care cum se conjugă.

-ire (forma normală) Singular Plural
Persoana I -o -iamo
Persoana a II-a -i -ite
Persoana a III-a -e -ono

Exemplu: partire, “a pleca”
Partite. Plecaţi. (plural; folosit pentru a vorbi cu două sau mai multe persoane cu care eşti familiarizat.)
Parti. Pleacă. (singular; folosit pentru a vorbi cu o singură persoană cu care eşti familiarizat.)
Pàrtono. Depinzând de context, ar putea însemna după context, la fel ca şi în română Pleacă (ori Tu să pleci ori Ei pleacă).

-ire (forma -isco) Singular Plural
Persoana I -isco -iamo
Persoana a II-a -isci -ite
Persoana a III-a -isce -iscono

Exemplu: capire, “a înţelege”.
Io capisco sau doar Capisco. “Eu înţeleg.” sau doar “Înţeleg.”
Capisci? “Înţelegi?”

4 Responses to “Gramatică italiană – noţiuni elementare”

Leave a Reply

Add video comment