SURVIVAL KIT
  • Nici o categorie
FORUM
Forumul migranţilor
Forum pentru migranţii români din Călăraşi aflaţi la muncă în Italia şi Spania şi pentru familiile lor rămase în ţară

Consecinţele emigrării


Efectele migraţiei de persoane asupra membrilor de familie ai celor care emigrează. Perspectiva cognitiv-comportamentală

Consecinţele emigrării sunt multiple. Emigrarea reprezintă un fenomen cu care ţara noastră se confruntă masiv în ultimii ani, ceea ce determină transformări majore la nivelul psihicului individului care emigrează, şi-i afectează de asemenea pe cei apropiaţi lui, în special membrii de familie.
Impactul social al migraţiei persoanelor asupra membrilor de familie este deosebit de puternic, mai ales in situaţia în care perioada de separare este îndelungată. Copiii separaţi de părinţii care au emigrat din motive economice, pot dezvolta diferite forme de tulburări psihosomatice, dificultăţi de integrare în colectivul de la şcoală sau în comunitate, atacuri de panică, somatizări, fobii.

Ca efecte ale emigrării, distingem trei coordonate majore pe care se desfaşoară:
-  Efecte asupra indivizilor care emigrează. Aceştia fac parte din populaţia activă, lucrează, sunt mereu în căutarea unui loc de muncă, sunt expuşi unui stres permanent.
-  Efecte asupra membrilor de familie rămaşi în ţară. De regulă, în ţară rămân copiii, în grija unor rude, care nu pot suplini îndeajuns lipsa părinţilor, ceea ce se repercutează mai ales asupra educaţiei copiilor.
-  Efecte asupra membrilor de familie care îl urmează în altă ţară pe emigrant. Cei mai afectaţi sunt tot copiii, care sunt obligaţi să se adapteze la un mediu nou şi total diferit, s[ înveţe o nouă limbă, să meargă la şcoală în alte condiţii decât cele de acasă, să se integreze într-o nouă colectivitate.

 Vom aborda pe rând aceste efecte. Emigranţii expuşi stresului unui loc de muncă nou se pot confrunta cu atacuri de panică, fobii (claustrofobie, agorafobie, etc.), pot dezvolta tulburări psihosomatice, diferite forme de alergii, diabet sau TBC generate de stres. Toate aceste probleme trebuie să fie abordate corect, recomandabil prin psihoterapia cognitiv-comportamentală combinată cu tratamentul medicamentos. Avantajul principal al psihoterapiei cognitiv-comportamentale îl constituie durata redusă (aproximativ 20 de şedinţe) şi eficienţa crescută a metodelor utilizate. De asemenea, tratamentul medicamentos trebuie să fie echilibrat pe măsura problemei sau tulburării diagnosticate, fiind cunoscut faptul că supradozajul este ceva destul de des întâlnit şi are ca principal efect advers tendinţa pacienţilor de a renunţa la tratament, deoarece acesta devine invalidant şi afectează substanţial capacităţile cognitive ale individului, precum şi capacitatea acestuia de a colabora cu psihoterapeutul.

Membrii de familie rămaşi în ţară sunt afectaţi direct de plecarea unuia din membrii importanţi, de regulă un părinte, sau chiar amândoi părinţii, aici având de-a face practic cu o separare pe termen lung a copiilor de părinţi şi încredinţarea lor în grija unor rude, de regulă bunici sau fraţi ai părinţilor. În această situaţie avem de-a face cu o veritabilă criză de autoritate, întrucât rudele în cauză nu se pot substitui părinţilor şi copiii pot dezvolta comportamente deviante, înregistrând rezultate slabe la învăţătură, frecventarea unor anturaje cu preocupări infracţionale. Din punct de vedere terapeutic, în această situaţie avem de-a face cu un puternic sentiment de abandon, ceea ce duce inevitabil la o criză de identitate, mai ales la tinerii aflaţi la vârsta adolescenţei cărora le lipseşte un model parental corespunzător. Pentru a se evita astfel de situaţii se recomandă o mai bună comunicare între parinţi şi copiii rămaşi în ţară, încurajarea dialogului pe temele care îi preocupă pe cei tineri, îndrumarea acestora ca să conştientizeze consecinţele acţiunilor proprii. Chiar dacă, fiind prinşi în activităţile zilnice, părinţilor li se pare dificil să discute cu un adolescent sau copil care se află la vârsta la care descoperă diferenţa între bine şi rău, totuşi să nu piardă din vedere faptul că au o influenţă foarte mare asupra copiilor lor şi că parerea lor este necesară.

Membrii de familie care îl urmează pe emigrant în altă ţară sunt afectaţi direct de transformările apărute în viaţa lor. Spre exemplu, soţiile sau soţii persoanelor care emigrează nu-şi găsesc un loc de muncă în ţara de adopţie, ceea ce poate duce la probleme în viaţa de cuplu, neînţelegeri pe plan financiar, deoarece o persoană care a avut un job în ţara de origine şi dintr-o dată îşi schimbă situaţia, poate dezvolta diferite forme de nevroze, cele mai întâlnite fiind depresiile reactive. În ceea ce-i priveşte pe copiii care emigrează alături de părinţii lor, aceştia au o capacitate de adaptare mai mare, dar nu trebuie să se abuzeze de acest aspect, deoarece aceştia trebuie să meargă la şcoală şi să înveţe o nouă limbă şi să o înveţe corect, având în vedere stricteţea şcolii. De asemenea, trebuie menţionat şi faptul că integrarea lor într-o colectivitate nouă poate fi dificilă, mai ales dacă e o comunitate omogenă, lipsită de alţi copii imigranţi. Cel mai important aspect pentru părinţii care se confruntă cu o astfel de situaţie este să fie în permanenţă aproape de nevoile copiilor lor, să comunice cu ei, să-i asculte, indiferent cât de ocupaţi ar fi cu activităţile cotidiene.

 Psiholog,
Radu Stoica

Leave a Reply

Add video comment